José Raúl Capablanca
José Raúl Capablanca y Graupera 19
noiembrie 1888-
8 martie 1942) a fost un şahist
de naţionalitate cubaneză, care a deţinut titlul de campion mondial între anii
1921 şi
1927.
Este unul dintre
cei mai mari şahişti din toate timpurile.Capablanca şi Emanuel Lasker sunt
singurii (se cere o verificare) care au depăşit, până la Boby Fischer, un
coeficient ELO de 1700 de puncte. A devenit campion mondial după ce l-a învins
pe Lasker (la vremea aceea bătrân şi bolnav - cel care a deţinut coroana de
campion cel mai îndelungat timp din istoria şahului).
A pierdut titlul în faţa
lui Alexander Alehin, care a refuzat să-i acorde revanşa, punând condiţii
irealizabile pentru susţinerea meciului. Cauzele înfrângerii au fost: 1.
infatuarea: Capablanca era convins că nimeni nu-l poate invinge şi nu s-a
pregătit pentru meci; 2. extraordinara pregătire a lui Alehin pentru meci; 3.
introducerea, pentru prima dată în competiţia şahistă, de către Alehin, a
analizei psihologice a adversarului: campionul rus a observat că atunci când
cineva îi opune o rezistenţă îndârjită lui Capablanca, acesta începe să se
enerveze şi face mici erori; Alehin a reşit să speculeze toate aceste lucruri.
După ce a pierdut meciul, dorinţa cea mai mare a lui Capablanca a fost să-şi
recâştige titlul. S-a pregătit intens la masa de joc. A participat la marile
turnee, spulberându-şi adversarii, aşa cum o va face, mai târziu, Fischer.
Condiţiile puse de Alehin pentru meci şi apoi izbucnirea războiului, i-au
zădărnicit planurile. Fără îndoială, a fost un geniu al şahului şi, probabiul,
un strateg inegalabil. Se spune că juca la fel de bine şi bridge sau alte
jocuri. Se pare că pierderea titlului de campion mondial s-a datorat păcatelor
infatuării şi narcisimului, dar şi unei bune doze de comoditate.
Primii ani Supranumit "Mozart al
şahului".
La 4 ani ştia deja să joace şah. A învăţat
modul în care se mută piesele şi regulile şahului privind partidele jucate de tatăl său.
Acesta a fost surprins când micuţul Raul i-a atras atenţia asupra unei mutări
greşite. "De unde ştii tu că am greşit?", l-a apostrofat el pe
copilul despre care până atunci crezuse că se joacă aidoma oricărui alt copil
de vârsta lui.
Constatând precocitatea lui Jose Raul, l-a dus la un club de şah
din Havana, unde copilul a început să-şi înfrângă, cu vremea, toţi adversarii.
La 13 ani a devenit pretendent la titlul de Campion Naţional, pe care l-a
câştigat în faţa maestrului Juan Corzo (patru meciuri câştigate, trei pierdute
şi şase egaluri). Din acesat moment începe ascensiunea explozivă a marelui
şahist, comparabilă cu cea a lui Paul Morphy şi Boby Fisher. (Să notăm însă că
au existat şi alţi copii minune ai şahului: Sammy Reshevski, românul Florin
Gheorghiu).
Ascensiune rapidă
În
1909, la
vârsta de douăzeci de ani, Capablanca a câştigat un meci contra campionul
Statelor Unite Ale Americii,
Frank Marshall. Marshall a insistat ca la turneul
din
San
Sebastián,
Spania,
1911 să participe şi
Capablanca. A fost unul dintre cele mai puternice turnee ale timpului. Toţi
jucătorii de marcă ai lumii, cu excepţia campionului mondial Emanuel Lasker au
participat la acel turneu.
La începutul turneului,
Ossip Bernstein şi
Aaron Nimzovici au obiectat cu privire la prezenţa
lui Capablanca, deoarece acesta nu câştigase nici un mare turneu până atunci. Cu
toate acestea, după ce Capablanca a câştigat prima serie de meciuri împotriva
lui Bernstein, acesta i-a recunoscut talentul şi nu a ezitat să creadă că José
Capablanca ar fi în stare să câştige turneul.
Nimzovici a luat ofensiva, la un
comentariu de-al lui Capablanca, zicând că jucătorii ce nu s-au dovedit ar
trebui să-şi ţină limba în prezenţa celor mai buni ca ei. Capablanca l-a
invitat pe Nimzovici la o serie de meciuri rapide, pe care le-a câştigat cu
uşurinţă. Maeştrii adunaţi au fost de acord că şahistul-minune,
Capablanca era
de neînvins la jocurile rapide, o distincţie ce va sta alături de Capablanca
până la sfârşitul vieţii sale.
Capablanca şi-a pus în gând câştigarea turneului
din mâinile lui Nimzovici, a intrat în joc cu acesta, şi-a format o deschidere
admirată şi de
Mihail Botvinnik. La sfârşitul turneului,
Capablanca a zguduit lumea şahului ocupând primul loc la turneul din San
Sebastián, în faţa unor jucători precum
Akiba Rubinstein,
Carl Schlechter şi
Siegbert Tarrasch.
În
1911, Capablanca îl
provoacă pe campionul mondial de la acea vreme,
Emanuel
Lasker. Lasker a acceptat provocarea, venind însă cu o serie de 17 reguli.
Capablanca a refuzat o parte dintre ele, astfel că meciul nu a avut loc în cele
din urmă.În
1913,
Capablanca a jucat în oraşul său natal, Havana, unde a ocupat locul II, după
Frank Marshall, pierzând într-unul din meciurile sale individuale cu acesta,
chiar după ce a avut o poziţie mai bună.
Conform arhivelor istoriei, la meciul
acela au fost prezenţi peste 600 de spectatori, care îşi încurajau eroul local,
dar care l-au aplaudat plini de fair-play pe învingător. În
septembrie 1913, Capablanca şi-a
găsit de lucru la un oficiu cubanez.
Din câte se cunoaşte, ocupaţia sa nu era
alta decât de a juca şah, ocupaţie pe care a luat-o în serios de fiecare dată.
Pentru mulţi ani el a fost cel mai popular cubanez în viaţă.Apoi, el a jucat o
serie de meciuri în
Europa,
împotriva câtorva dintre liderii de atunci.
La
Berlin el l-a
învins pe
Jacques Mieses şi pe
Richard Teichmann; la
Moscova el a
jucat o serie de şase meciuri: câte două împotriva lui
Alexander Alehin,
Evgheni Znosko-Borovski şi
Fiodor Dus-Hotimirski, pierzând o singură
dată (în faţa lui Evgheni Znosko) şi câştigând în rest. Apoi, a urmat o serie
de meciuri la
Viena,
unde i-a învins pe
Richard Réti şi
Savielly Tartakower.
S-a întors la
Moscova, l-a
învins pe Bernstein din nou, cu o mutare ce a intrat în antologii drept genială,
Qb2! şi pentru noua strategie cu "pionii atârnaţi" cu care a reuşit
să-l învingă pe Nimzovici.În turneul din
1914 din
St.
Petersburg, unde au participat majoritatea liderilor, cu excepţia celor din
imperiul Austro-Ungar, Capablanca s-a întâlnit cu marele Lasker la aceeaşi
tablă de şah, într-un meci de turneu.
În rundele preliminarii, Capablanca şi-a
luat un avans enorm, ceea ce l-a forţat pe Lasker să transforme din decalaj, un
egal. Capablanca a câştigat premiul de excelenţă împotriva lui Bernstein, şi
câteva meciuri importante contra lui
David Janowski, Nimzovici şi Alehin.Cu toate
acestea, el a căzut victima unei reveniri în forţă a lui Lasker la jumătatea
turneului, Capablanca terminând pe locul doi, cu un scor de 13 puncte, contra
lui Lasker la 13.5, dar deasupra lui Alexander Alehin.
După acest turneu, ţarul
Nicolae al II-lea i-a proclamat pe cei
5, Lasker, Capablanca, Alehin, Tarrasch şi Marshall, drept Mari Maeştri ai
Şahului.
Campion Mondial
În
1920 Lasker a observat
creşterea pe care Capablanca a înregistrat-o şi i-a cedat acestuia titlul,
zicând "Ai câştigat titlul nu prin
formalitatea unei provocări, ci prin măestria ta strălucitoare".
Capablanca ar fi dorit să câştige titlul în mod onorabil, însă Lasker a
insistat că el va fi acum cel ce-l va provoca la duel.Ei au jucat un meci în
Havana, în
1921, pe
care Capablanca l-a câştigat prin patru victorii, zero înfrângeri şi 10
egaluri.
Această realizare de a câştiga titlul fără a pierde un singur meci
contra adversarului a rezistat mai mult de opt decenii până la meciul
Vladimir
Kramnik -
Garry Kasparov,
2000.El a dominat
turneul de la
Londra,
1922. Aici s-au
aflat un numar în creştere de jucători puternici, loc unde s-a simţit că
actualul campion nu va fi în stare să reziste posibilelor provocari la titlu.
Jucători precum Alexander Alehin, Efim Bogoliubov, Geza Maroczy, Richard Réti,
Akiba Rubinstein, Ksawery Tartakower şi Milan Vidmar, s-au întâlnit să
vorbească despre viitoarea conduită a acestor campionate.
Printre alte lucruri,
Capablanca a propus condiţii, printre care se număra şi cea în care adversarul
să pună 10.000 de dolari pentru banii de premiu.În următorii ani Rubinstein şi
Nimzovici l-au provocat pe Capablanca, însă ei nu au reuşit să procure
fondurile stipulate de noul regulament. Meciul împotriva lui Alehin din
1927 a fost
împuternicit de câţiva oameni de afaceri argentinieni şi de preşedintele
Argentinei,
care garanta fondurile.
Capablanca a fost din nou pe locul doi, în
1924 la
New York, în
spatele lui Lasker, dar din nou, în faţa lui Alehin. El a fost clasat pe locul
trei, la
Moscova,
pierzând în faţa lui Efim Bogoliubov şi Lasker,
1925.
A reuşit totuşi
în
1927 să domine
turneul de şase jucători de la New York, fără să piardă un singur meci, cu 2,5
puncte în faţa lui Alehin.Ca şi Campion Mondial La Şah, Capablanca a suferit
modificări şi în viaţa personală.
În
decembrie 1921, el s-a căsătorit
cu Gloria Simoni, Betancourt. Ei au avut un fiu José Raúl, în
1923 şi o fiică, Gloria
în
1925, dar
căsnicia s-a terminat cu un divorţ. El şi-a pierdut şi ambii părinţi.
Pierderea Titlului
Capablanca a
dominat la turneul din New York, 1927, înaintea lui Alehin cu trei puncte, câştigând
un premiu de excelenţă împotriva lui Rudolf Spielmann şi câştigând iarăşi două
meciuri împotriva lui Aaron Nimzovici. El va pierde titlul, într-un meci
maraton împotriva lui Alehin, acesta dovedindu-se, în meciuri lungi, un
adversar redutabil.Alehin a refuzat să mai joace un meci-retur împotriva lui
Capablanca, însă a jucat două meciuri împotriva lui Efim Bogoljubov, un jucător
fin, dar care nu îi punea probleme într-un meci de lungă durată. Alehin a
refuzat să mai joace în turnee la care avea să participe şi Capablanca.
Post-Campionat
După pierderea titlului, Capablanca a
câştigat o serie de turnee, în speranţa că îl va face pe Alekhine să îi ofere
acestuia un meci retur, însă nu a fost să fie. În
1931, Capablanca l-a
înfrânt pe jucătorul danez Max Euwe cu 2 victorii, 0 înfrângeri şi 8
remize.
Asta a marcat finalul carierei sale, el retrăgându-se din jocurile
serioase de şah, către cele mai uşoare, la clubul de şah din
Manhattan.
Din scrierile lui Reuben Fine aflăm că la acea perioadă Capablanca era capabil
să-l bată pe Alehin la "şah blitz" însă el deja l-a bătut în puţinele
jocuri pe care aceştia le-au avut.În
1934, Capablanca se reîntoarce la jocul serios.
El a început să
se întâlnească cu
Olga Ceagodaeva, cu care s-a căsătorit în
1938, ea fiind aceea
care l-a inspirat să joace din nou. În
1935, după probleme cu
alcoolul, Alehin a pierdut titlul în faţa lui Euwe. Capablanca şi-a reînnoit
speranţele de a câştiga din nou titlul de campion mondial, lucru reuşit la
Moscova în
1936,
înaintea lui Botvinnik şi Lasker.
Mai târziu avea să facă egal cu Botvinnik, la
Nottingham într-un super-turneu în acelaşi an, dar păstrându-şi poziţia
înaintea lui Euwe, Lasker, Alehin şi a jucătorilor mai tineri, Reuben Fine,
Samuel Reshevsky şi Salo Flohr.
În acest turneu Capablanca şi-a luat revanşa
pentru înfrângerea pe care a suferit-o. Alehin a reuşit să greşească, i-a dat
avantaj lui Capablanca, acesta a profitat într-o mişcare pe care nici unul
dintre ceilalţi jucători prezenţi, cu excepţia lui Lasker, nu au putut să o
anticipeze
.În
1937,
Euwe, spre deosebire de Alehin, din respect pentru Capablanca i-a dat acestuia
un meci-retur. Alehin s-a lăsat de alcool, s-a pregătit bine şi a recâştigat
titlul. La finele acestui moment, au fost puţine şanse pentru Capablanca să-şi
recâştige titlul, deoarece Alehin nu a mai jucat în vreun campionat mondial,
până la moartea sa în
1946.
Sănătatea
lui Capablanca a luat o întorsătură urâtă, în timpul unui turneu AVRO în
1938, unde a avut mai
multe atacuri cerebrovasculare, ceea ce i-a dat un rezultat jalnic, ocupând
locul şapte din opt. În
1939,
la Olimpiada de Şah el a reuşit să îl surclaseze din nou pe Alekhine şi Paul
Keres.Pe
7
martie 1942,
aflându-se într-un meci "kblitz" la Clubul de Şah din Manhattan, în
New York, el a căzut din cauza unui atac cerebrovascular.
A fost dus de urgenţă
la spitalul Muntele Sinai, însă a murit ziua următoare. Remarcabil, rivalul
cubanezului, Emanuel Lasker a murit în acelaşi spital, cu un an mai devreme.
Cel mai mare duşman al său, Alehin a scris despre moartea acestuia "Cu
moartea sa, am pierdut un geniul al şahului al cărui fel nu-l vom mai
vedea."
Premiu de frumusete
Capablanca - Bernstein, San Sebastian, 1911
1.e4 e5 2.Cf3 Cc6 3.Nb5 Cf6 4.0-0 Ne7 5.Cc3 d6 6.Nxc6+ bxc6 7.d4 exd4 8.Cxd4 Nd7 9.Ng5
0-0 10.Te1 h6 11.Nh4 Ch7 12.Nxe7 Dxe7
13.Dd3 Tab8 14.b3 Cg5 15.Tad1 De5 16.De3 Ce6 17.Cce2 Da5 18.Cf5 Cc5 19.Ced4 Rh7 20.g4
Tbe8 21.f3 Ce6 22.Ce2 Dxa2 23.Ceg3 Dxc2
24.Tc1 Db2 25.Ch5 Th8 26.Te2 De5 27.f4 Db5 28.Cfxg7! Cc5 29.Cxe8 Nxe8 30.Dc3 f6 31.Cxf6+ Rg6 32.Ch5 Tg8 33.f5+ Rg5 34.De3+ 1-0
