Se afișează postările cu eticheta partida de șah. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta partida de șah. Afișați toate postările

13.05.2012

Planul de joc si tempo-ul



                                                    știut ca începătorii fac mutări "la prima mana", cum s-ar spune, adică nu au un plan de joc pe termen lung, ci se uita ce piese sa mai atace și în funcție de asta decid ce mutare sa facă. Nu trebuie sa facem așa, ci sa ne stabilim întotdeauna un plan de joc și asta încă de la începutul partidei. In debutul partidei, planul consta in tipul de control al centrului pe care vrem sa-l aplicam, în alegerea rocadei pe care dorim sa o facem, în stabilirea de pioni pivoți și modalitatea în care vrem sa ne dezvoltam piesele. 
    Planul de joc nu este unitar pe toată durata partidei din cauza ca avem în fata noastră un adversar care dorește și el sa-și impună propriul plan de joc. 
    Planul de joc se poate schimba pe parcursul partidei și chiar este necesar sa se modifice atunci când vedem ca suntem împiedicați sa-l realizam. El trebuie fie reactualizat, funcție de poziție, fie schimbat complet și înlocuit cu altul, dar în nici un caz nu ar trebui sa jucam la întâmplare, fără un plan de joc. Jocul la întâmplare duce sigur la eșec
    Acum, în urmărirea planului de joc e foarte important tempo-ul, adică sa nu pierdem vremea făcând mutări inutile, de ex. sa plimbam calul de colo, colo sau nebunul sau mai știu eu ce alta piesa. In general, nu e bine sa facem mutări consecutive cu aceeași piesa decât in cazuri forțate, de amenințare sau altfel. Aceste mutări consecutive cu aceeași piesa se numesc pierderi de tempo pentru ca ele întârzie aplicarea planului gândit. 
    Orice întârziere în plan poate duce la zădărnicirea lui. Inversul tempo-ului pierdut exista cel câștigat. Un tempo câștigat este atunci când facem o mutare și îl obligam pe adversar la o mutare forțată, prevăzuta de noi, și nu la una normala care ar putea periclita punerea în practica a planului nostru. 
    Exemplu de astfel câștig de tempo sunt acele mutări din plan care sunt și amenințări directe sau indirecte la piese ale adversarului. Câștigul de tempo face ca planul de joc sa fie promovat cu ușurința, fără ca adversarul sa se poată împotrivi suficient. 
    Sigur, la început vom elabora planuri de joc mai slabe sau nerealiste dar, încet, încet, vom învață sa elaboram planuri tot mai realiste și complete pe măsura ce înaintam în experiență, jucând cât mai multe partide.
     Foarte important! Revedeți partidele jucate, în special cele pierdute și analizați planul sau planurile de joc utilizate și găsiți-le toate defectele. Dacă nu faceți asta veți progresa mult mai încet. Din partidele pierdute se învață cel mai mult. 

Dezvoltarea



2. Dezvoltarea pieselor
      O greșeală frecventa a începătorilor este aruncarea in atac fără ca piesele sa fie armonios dezvoltate. Piesele trebuiesc dezvoltate în asemenea mod incit sa ocupe cele mai bune poziții, adică sa privească spre regele advers sau spre una din slăbiciunile din poziția adversa, dar "sa privească cu un ochi" și spre apărarea proprie și, foarte important, sa se ajute intre ele, nu sa se încurce. 
  Caii se dezvolta cel mai bine la f3 și la c3. De aici au sub control tot centrul. Aceasta este o dezvoltare de atac, dar se poate si dezvoltare de apărare, cea în care se apăra reciproc, ex. la f3 si d2 sau la c3 si e2.
    Depinde de stilul de joc, dacă suntem mai agresivi jucam caii la f3 și c3, dacă preferam așteptarea atunci alegem dezvoltare în apărare. Sigur ca depinde și de deschiderea pe care o promovam, dar mă refer la cei care nu prea știu teoria deschiderilor. Nebunii se dezvolta bine legând caii adversarului, fie la b5, fie la g5. Asta e dezvoltarea agresiva, dar mai este și dezvoltarea în apărare, la e2 sau la d2 mai rar. Intermediar este cea de la d3 sau e3. 
    Mai exista o dezvoltare pasiva, prin fiancheto, la g2, respectiv b2, coroborata cu controlul de la distanta al centrului. 
     Turnurile se dezvolta cel mai bine pe coloane libere, in vederea pătrunderii in liniile adverse, sau, daca nu exista coloane deschise, se pun pe centru sau pe acele coloane care prevedem ca se vor deschide in viitor.
     Dama nu se aventurează din deschidere, o alta greșeală de începător, ci se dezvolta mai la adăpost, nu prea expusa, fie la d2 sau la c2 sau e2. Se mai poate la b3 sau d3 funcție de situație. Deschiderea se poate considera încheiata atunci când turnurile se apăra intre ele, deci rocada este făcuta.
                                             Regula: 
      Mai întâi se dezvolta piesele unde dorim sa facem rocada, caii primii, apoi nebunii, rocada, dama, turnurile. Sigur, pionii pentru susținerea centrului sunt primele mutări. Orice atac prematur, fără dezvoltarea pieselor proprii se plătește scump.

19.04.2012

ȘAHUL - Jocul Regilor și Regele Jocurilor- Alexander Khalifman




                                   Alexander Khalifman
                                 FIDE Campion Mondial de Sah 1999-2000

      Alexander Khalifman a castigat Turneul Regilor, cea mai importanta gala de sah organizata in Romania. La acest eveniment au participat mari nume ale sahului mondial din anii '70-'80, printre care Ulf Andersson, Andrei Shokolov sau Rafael Vaganian.Khalifman si-a respectat statutul de favorit si a castigat Turneul Regilor, competitie desfasurata la Bazna, intre 15 si 26 iunie.
      Khalifman a cucerit suprem FIDE in 1999, iar in prezent, cu 2.624 de puncte ELO, ocupa pozitia a 99-a in clasamentul mondial. Sahistul rus a fost urmat de marele maestru armean Rafael Vaganian .

ȘAHUL - Jocul Regilor și Regele Jocurilor- Paul Morphy





                         Paul Morphy (1837-1884)


                Paul Morphy s-a nascut la 22 iunie 1837 la New Orleans, in Statele Unite.
    A invatat jocul de sah din copilarie, toti in familie jucau sah, si bunicul; si tatal sau, care era considerat unul dintre cei mai buni jucatori ai ai orasului.
    Vorbea curent franceza, engleza, spaniola si germana, este cunoscut faptul ca a profesat avocatura.
    
În 1857 castiga campionatul SUA, devenind cel mai bun jucator american.
    Trebuie amintit faptul ca Morphy nu juca sah pentru bani, ci doar din placere, acest lucru este intarit si de un episod unic in analele sahului. In meciul cu Lowenthal s-a jucat pentru o miza de 100 de lire sterline, invinsul, Lowenthal nu avea o situatie financiara prea buna si a facut eforturi mari pentru a strange suma de bani, Morphy afland acest lucru a comandat de intreaga suma de bani mobila pe care i-a daruit-o lui Lowenthal, un gest nemaintalnit. 
    Dupa ce a invins tot ceea ce Europa a avut mai bun s-a intors in America unde a fost declarat cel mai bun sahist din lume.
    Întors in America, marele sahist a abandonat competitiile, desigur si titlul de campion mondial neoficial in favoarea lui Andersen. S-a stins din viata la 10 iunie 1884 , la varsta de 46 de ani.
   ''Niciodata n-am jucat sah pentru bani. Intodeauna sahul a reprezentat pentru mine un divertisment placut.
    Si nu numai pentru mine. Sa-i recunoastem meritele si sa-i exprimam multumirile noastre acestui rege al jocurilor.
    Lupta in sah nu vizeaza castigul material, ci este o chestiune de onoare.
    Sahul ramane jocul filosofilo. Invatati-i sa joace sah pe potentatii acestei lumi si va veti convinge ca raul va pierde teren in favoarea moralitatii si frumosului'' Paul Morphy

ȘAHUL - Jocul Regilor și Regele Jocurilor- Howard Staunton




                      Howard Staunton (1810-1874)


       Howard Staunton s-a nascut in 1810 in Marea Britanie, de foarte tanar a avut 2 mari pasiuni: sahul si teatrul. A devenit repede cel mai bun jucator al Marii Britanii, iar pentru a-si largi reputatia trebuia s-a treaca mai intai de cel mai bun jucator francez , care pe atunci era Saint Amant. 
     Meciul s-a disputat in februarie 1843 la Londra, in saloanele clubului ''Saint George's''. Staunton pierde meciul cu 3 1/2 la 2 1/2, iar dupa indelungi discutii s-a ajuns la un acord cu meciul revansa, acesta avand loc la Paris , in renumitul club de sah Cafe de la Regence. 
     In noiembrie-decembrie 1843 a avut loc meciul incheindu-se cu victoria lui Staunton cu scorul de +11-6=4 in favoarea jucatorului englez.
     Astfel el devin campion mondial neoficial dar unanim recunoscut.
     In 1841 a fondat revista ''The Chess Player's Chronicle'',pe care a condus-o pana in 1854. Si-a pierdut reputatia de cel mai bun jucator din lume in anul 1851 la turneul aranjat tocmai de el, in favoarea jucatorului german Adolf Andersen. 
     A murit in iunie 22 1874 , la masa de scris, cu pana in mana aplecata asupra filelor ultimului sau manuscris...
     Trebuie amintit ca in ultima perioada a vietii s-a ocupat mai mult de dramaturgie. De la Staunton ne-a ramas pe langa piesele de sah tip ''staunton'' si Gambitul Staunton, plus contributie originala la teoria deschiderilor.

ȘAHUL - Jocul Regilor și Regele Jocurilor- VASILY SMISLOV



                                                        VASILY SMISLOV

                                                         (campion mondial in anul 1957       

 Intre șah si muzica

         Al saptelea campion mondial la sah, Vasily Smislov, un excelent bariton, a decis sa urmeze o cariera in sportul mintii dupa o auditie nereusita la Teatrul Balsoi din Moscova, in anul  1950. 
    Ulterior, dadea recitaluri in timpul turneelor, acompaniat de marele maestru Mark Taimanov, acesta fiind si un bun pianist. Campionul rus s-a dedicat in egala masura celor doua mari pasiuni ale vietii sale.  "Rusul linistit", dupa cum a fost numit de contemporanii sai, datorita stilului de joc adoptat, s-a nascut pe 24 martie 1921, la Moscova. 
     A deprins tainele sahului la virsta de sase ani, de la tatal sau, care era un puternic candidat la titlul de maestru. La 19 ani participa cu succes in campionatul Uniunii Sovietice, juci nd partide impotriva unor juca tori de calibru cum ar fi Mihail Botvinnik, Paul Keres, Isaac Boleslavsky, Igor Bondarevsky sau Andor Lilienthal. 
     Dupa numai un an, va obtine titlul de mare maestru, o performanta rara la vremea respectiva. Al Doilea Razboi Mondial a insemnat o pauza in cariera lui Smislov, dar, odata cu reluarea competitiilor din 1948, continua seria succeselor, incepind cu turneul organizat pentru a desemna succesorul lui Alehin. In 1953, cistiga Turneul Candidat ilor de la Zürich, si, totodata, dreptul de a juca impotriva lui Botvinnik pentru titlul de campion mondial. 
     Meciul celor doi se termina la egalitate, astfel incit Mikhail Botvinnik isi pastreaza titlul. In 1957, ajunge din nou in postura de a-l infrunta pe Botvinnik, doar ca, de data aceasta, reuseste sa cistige cu scorul de 12,5-9,5, devenind campion mondial. 
     Anul urmator este obligat sa-i acorde revansa fostului campion mondial, in conformitate cu protocolul meciurilor pentru titlul suprem de la acea vreme. Subestimindu-si adversarul, Smislov este invins cu scorul de 12,5-10,5 si pierde coroana de lauri a sahului. 
     Este cunoscut drept un "vrajitor al Olimpiadelor", datorita celor noua medalii de aur obtinute cu echipa URSS-ului in perioada 1952-1972, trofee la care a contribuit din plin cu rezultate individuale de exceptie.
    A jucat cu pneumonie Vasily Smislov devine campion mondial in anul 1957, cind reuseste sa-l invinga pe Botvinnik cu 12,5-9,5. 
      Dupa mai putin de un an, are loc meciul revansa, pe care Smislov l-a descris cum a stiut mai bine in cartea sa, "In cautarea armoniei": "Cred ca am evoluat mult sub nivelul posibilitatilor mele. Fara a nega meritele adversarului meu, care s-a pregatit serios pentru acest meci, cred ca rezultatul nesatisfacator se datoreaza, in mare parte, starii mele de sanatate. 
      Am inceput acest meci gripat si l-am terminat avind pneumonie. Insa, n-am de ce sa-mi regret soarta. Imi indeplinisem deja visul de a deveni al saptelea campion al lumii".
    VASILY SMISLOV (campion mondial in anul 1957): 
 "In sah ma impresioneaza uimitoarea lume a ideilor si frumusetea! Estetica artei sahiste consta pentru mine, in primul rind, in veridicitatea ei descoperita printr-o gindire logica clara. Frumusetea apare nu numai in jocul combinativ cu sacrificii, dar si in pozitii aparent simple, in care se descopera brusc un bogat continut."

L-a executat pe Fischer. Tinarul Bobby avea doar 16 ani pe atunci       Robert Fischer - Vasily Smislov / Turneul candidatilor / Iugoslavia 1959
1.e4 c5 2.Cf3 e6 3.d4 cxd4 4.Cxd4 Cf6 5.Cc3 d6 6.Nc4 Ne7 7.0-0 a6 8.Nb3 b5 9.f4 0-0 10.f5 b4 11.Cce2 e5 12.Cf3 Nb7 13.Cg3 Cxe4 14.Cxe4 Nxe4 15.De1 Nxf3 16.Txf3 Cc6 17.De4 Cd4 18.Th3 Nf6 19.Nd5 Tc8 20.c3 bxc3 21.bxc3 Cb5 22.Nd2 Tc5 23.Rh1 Dd7 24.Nb3 d5 25.Df3 Cd6 26.Tf1 Ce4 27.Dh5 h6 28.Nxh6 gxh6 29.Nc2 Ng5 30.f6 Tb8 31.Nxe4 dxe4 32.Tg3 Df5 33.Rg1 Dg6 34.De2 Tc6 35.h4 Txf6 36.Txf6 Dxf6 37.Dh5 Df4 38.Rh2 Rg7 39.hxg5 hxg5 40.Dxg5+ Dxg5 41.Txg5+ Rf6 42.Th5 Tb1 43.Rg3 (vezi diagrama)


Cunoscut drept un expert al finalurilor, Vasily il executa exemplar pe mai tinarul sau adversar, dupa o partida in care a fost nevoit sa se apere tot.                                                                                                                                                                              Timpul   43 ... Tf1! 44.Th4 Rf5 45.Th5+ Re6 46.Th6+ f6 47.Th4 e3 48.Te4 f5 0-1


 

ȘAHUL - Jocul Regilor și Regele Jocurilor- Tigran Petrosian




Tigran Petrosian
Pitonul armean

    I-a placut fotbalul, a cochetat cu fotografia, a fost pasionat de gradinarit, dar sahul l-a cucerit iremediabil. Armeanul Tigran Petrosian si-a adjudecat titlul mondial in anul 1963, invingindu-l categoric pe marele Mihail Botvinnik, acesta din urma refuzind posibilitatea de a-si lua revansa. Comparat de contemporanii sai cu un sarpe, Petrosian isi executa adversarii fara remuscari.
Nascut in Armenia, in satul Mulki, pe 17 iunie 1929, Tigran Petrosian deprinde tainele sahului la virsta de opt ani. Cea mai mare parte a copilariei si-o petrece la Tbilisi, dar, incepind cu anul 1949, se stabileste la Moscova.

    Acest pas a insemnat foarte mult in cariera tinarului Petrosian, care incepe, astfel, sa progreseze intr-un ritm accelerat. De la virsta de 24 de ani, Petrosian participa la fiecare ciclu de calificare pentru a disputa meciul decisiv cu campionul mondial.

    In stilul sau propriu, devenit, de-a lungul timpului, marca inregistrata, si-a imbunatatit performanta in aceste turnee constant. Astfel ca, in 1962, isi cistiga dreptul de a-l provoca pe Mihail Botvinnik, dupa ce parcurge ciclul de calificare fara nici o infringere!

    Un an mai tirziu, in 1963, reuseste sa-l invinga pe Botvinnik cu scorul de 12,5-9,5, devenind noul campion mondial. Maniera in care a realizat aceasta performanta l-a dezamagit crunt pe Botvinnik si nu a mai existat un meci revansa. Daca Smislov si Tal erau mai exuberanti in joc si aveau multe puncte slabe, inclusiv subestimarea adversarului, cu Petrosian problema se punea altfel.

    Armeanul astepta cea mai mica eroare pentru a te executa fara nici o remuscare. Pentru marele Botvinnik a fost extrem de frustrant sa piarda astfel. Trei ani mai tirziu, in 1966, Petrosian reuseste ce nici un alt campion mondial nu reusise dupa moartea lui Alehin, sa-si apere titlul! Si asta in fata lui Boris Spasski, viitorul campion mondial.

    In 1976 a luat pozitie, alaturi de alti mari jucatori sovietici, impotriva lui Viktor Korchnoi, pentru fuga acestuia din URSS. Ironia a facut ca cei doi sa se intilneasca in 1977, iar meciul sa fie cistigat de Viktor. Acest rezultat i-a atras multe critici lui Tigran din partea publicatiei sahiste de la Moscova, "64". S-a stins din viata in 1984, suferind de cancer la stomac.

       PETROSIAN - FISCHER / BELGRAD, 21.09.1959
1.d4 Cf6 2.c4 e6 3.Cc3 Nb4 4.e3 d5 5.a3 Nd6 6.Cf3 0-0 7.c5 Ne7 8.b4 Ce4 9.Nb2 Cd7 10.Nd3 f5 11.Ce2 Nf6 12.0-0 De7 13.Ce5 Cxe5 14.dxe5 Ng5 15.Nd4 Nh6 16.f3 Cg5 (vezi diagrama) In timp ce negrul se concentreaza catre regele alb, Petrosian incepe sa stringa surubul, iar Fischer se sufoca in citeva mutari. 17.c6!! b6 18.b5 a6 19.a4 axb5 20.axb5 Txa1 21.Dxa1 Cf7 22.Dc3 Dh4 23.Ta1 Cg5 24.De1 Dh5 25.Ta7 Dg6 26.Rh1 Dh5 27.f4 Ce4 28.Txc7 g5 29.Nxb6 Rh8 30.Nxe4 fxe4 31.Nc5 Tg8 1.

ȘAHUL - Jocul Regilor și Regele Jocurilor- Mihail Tal


                                                               Mihail Tal

                                                 Vrajitorul din Riga

    "Tal nu muta piesele cu mina, ci foloseste o bagheta magica". Asa il caracteriza marele maestru rus, Viacheslav Ragozin, pe cel de-al optulea campion al lumii, Mihail Tal, renumit pentru maniera de joc extrem de aventuroasa, dar si pentru stilul sau de viata, intotdeauna excentric si plin de vicii . Letonul a cistigat titlul mondial in anul 1960, dar marele Botvinnik si-a luat revansa un an mai tirziu.
    Marele maestru argentinian Miguel Najdorf a reusit sa caracterizeze in stilul sau mucalit jocul lui Mihail Tal, al optulea campion mondial de sah: "Cind Spasski iti sacrifica o piesa, pur si simplu trebuie sa cedezi, dar cind sacrifica Tal, trebuie sa joci, pentru ca va mai sacrifica una, si inca una, dupa care ... cine stie ce se poate intimpla".

    Asa a fost Mihail Nekhemievich Tal, nascut pe 9 noiembrie 1936 la Riga, in Letonia, intr-o familie de evrei. Maniera de joc extrem de aventuroasa si de neinteles, uneori, pentru contemporanii sai i-au atras renumele de "vrajitorul din Riga". Adeseori, in partidele sale rupea echilibrul existent pe tabla printr-un sacrificiu de material venit ca un fulger din senin, fara nici o justificare aparenta.

    Adversarul era complet surprins de turnura evenimentelor si nu putea rezolva la tabla problemele pe care i le ridica Tal. Dupa joc la analize se dovedea uneori ca sacrificiile nu erau chiar foarte corecte, dar nu mai avea nici o importanta acest lucru, atita timp cit partida se incheiase cu victoria lui Tal.

    Acesta a deprins tainele sahului la virsta de opt ani, iar 15 ani a reusit calificarea in finala Campionatului Letoniei, pe care il cistiga doi ani mai tirziu, in anul 1953. In 1956 reuseste prima calificare in finala Campionatului Uniunii Sovietice, unul dintre cele mai puternice turnee ale vremii, daca tinem cont ca elita sahului mondial provenea aproape in totalitate din fostul URSS.

    In anul urmator reuseste sa cistige finala, devenind cel mai tinar campion al Uniunii Sovietice, la virsta de 20 de ani. Drumul catre Olimpul sahist a inceput odata cu victoria intr-un puternic turneu la Zurich, urmata de Turneul Interzonal si Turneul Candidatilor din fosta Iugoslavie. La acest ultim concurs, cistigat intr-o maniera autoritara cu 20 de puncte din 28 de partide, gurile rele au tras concluzia ca succesul sau s-a bazat pe scorul zdrobitor din partidele cu ultimii clasati, chiar daca acestia s-au numit Bobby Fischer, pe care l-a invins in toate cele patru partide, sau Svetozar Gligoric, caruia i-a smuls 3,5 puncte din patru posibile.

     In anul 1960, la virsta de 23 de ani, Tal reuseste sa-l invinga la Moscova, in meci direct pentru titlul mondial, pe Mihail Botvinnik, cu scorul de 12,5-8,5. Cu toate acestea, ca si in cazul lui Smislov, patriarhul scolii sovietice, obtine revansa, iar meciul are loc in 1961. Si Tal pacatuieste, la fel ca predecesorul, considerindu-l pe Botvinnik un sportiv terminat din cauza virstei, iar pedeapsa a constituit-o pierderea titlului.

    Acesta din urma, dupa un studiu amanuntit al stilului de joc al lui Tal, reuseste o victorie confortabila, cu scorul de 12-8. Dupa aceasta performanta, Tal nu a mai reusit niciodata sa dispute un meci pentru titlul mondial, cu toate ca a ajuns de mai multe ori in faze avansate ale concursurilor.

    6 TITLURI...
... de campion al URSS a cucerit Tal, in anii 1957, 1958, 1967, 1972, 1974 si 1978, si opt medalii de aur la Olimpiade, in 1958, 1960, 1962, 1966, 1972, 1974, 1980 si 1982.

        A baut tot coniacul din hotel
   De-a lungul timpului, Mihail Tal s-a confruntat cu multe probleme de sanatate, cauzate in principal de faptul ca era un fumator inrait, dar si pentru ca iubea prea mult alcoolul. Spre exemplu, la clasicul turneu de la Hastings, din 1973, pe care l-a cistigat, a reusit incredibila performanta de a consuma tot coniacul din hotelul unde era cazat. 
    Tal se stinge din viata pe 28 iunie 1992, intr-un spital din Moscova.

MIHAIL TAL (2.605) - JONATHAN SPEELMAN (2.550) / SUBOTICA INTERZONAL, 1987. A mers la sacrificiu
1.e4 c6 2.d4 d5 3.Cd2 dxe4 4.Cxe4 Cd7 5.Nc4 Cgf6 6.Cg5 e6 7.De2 Cb6 8.Nb3 h6 9.C5f3 a5 10.a3 Ne7 11.Nd2 Cbd5 12.c4 Cc7 13.Nc2 0-0 (vezi diagrama). Pozitia negrului este in aparenta solida, dar Tal decide sa sacrifice un pion pentru a ataca reduta regelui negru. 14.Ce5 Dxd4 15.Nc3 Dd8 16.Cgf3 Cce8 17.g4 b5 18.g5 hxg5 19.Cxg5 Na6 20.Df3 b4 21.Dh3 g6 22.Nxg6 bxc3 23.Cexf7 Dd2+ 24.Rf1 Txf7 25.Nxf7+ Rg7 26.Tg1 Dxg5 27.Txg5+ Rxf7 28.bxc3 e5 1-0.

ȘAHUL - Jocul Regilor și Regele Jocurilor- Vladimir KRAMNIK



                                                        Vladimir  KRAMNIK





 Principele de Monaco
Vladimir Kramnik a demonstrat cu virf si indesat de ce este campion 2006- 2007
Asa cum era de așteptat, rusul Vladimir Kramnik a reusit sa câștige fara prea mari emoții turneul de la Monte Carlo, devansind toată elita mondiala reunita pe Coasta de Azur, pentru doua săptămâni de relaxare, timp in care sahul a devenit mai mult divertisment și mai putin sport al mintii.Sahul rapid si șahul orb au făcut deliciul turistilor in exclusivistul Principat Monaco.
Soare, liniste, lux, ingrediente necesare realizarii unui eveniment premium pentru miscarea sahista, devenit deja traditional. Un astfel de concurs nu poate reuni la start decit tot ce are mai bun elita sahului, telul fiind unul singur: divertisment.
   Premiile consistente si structura turneului ajuta de fiecare data la realizarea dezideratului propus, deoarece atit sahul rapid, cit si sahul orb plac in mod deosebit tuturor celor care urmaresc evolutia competitiilor sahiste.
    Înaintea ultimei runde, lupta se mai dadea practic doar pentru locul doi, deoarece cistigatorul era cunoscut de mult timp. Vladimir Kramnik a terminat lejer concursul, prin doua remize cu Vallejo Pons, savurind din plin succesul dupa doua saptamini de concentrare. In disputa pentru locul doi au ramas Vasily Ivanchuk si Vishy Anand.
    Cei doi intilneau adversari destul de incomozi, deoarece atit Levon Aronian, partenerul ucraineanului, cit si Boris Gelfand, oponentul indianului, veneau dupa partide bune si aveau in spate o experienta competitionala considerabila. 
    Ca dovada, ei au fost doua nuci destul de tari pentru cei doi mari maestri aflati in lupta pentru dramul de succes lasat in urma de Kramnik.
    Gelfand a reusit sa-i tina piept cu brio viitorului numar unu mondial, iar cele doua partide disputate intre cei doi s-au incheiat remiza. Ivanchuk a riscat mai mult in minimeciul cu Aronian, pierzind partida de sah orb, disputata cu piesele negre, astfel incit in ultima partida, cea de sah rapid, pe care urma sa o dispute cu piesele albe, trebuia sa cistige pentru a pastra sanse la locul doi.
    Din pacate pentru el, mai mult de un rezultat de egalitate nu a putut spera de la partida cu tinarul armean, astfel incit s-a clasat pe locul trei, la jumatate de punct de Anand.

216 MII... de euro este fondul total de premiere
... pus la dispozitie de organizatorii turneului Amber - Monaco 207.
ARONIAN (2.744) - IVANCHUK (2.750) / AMBER - MONTE CARLO MNC (11), 29.03.2007
1.d4 Cf6 2.c4 e6 3.Cf3 d5 4.g3 Ne7 5.Ng2 0-0 6.0-0 dxc4 7.Da4 a6 8.Dxc4 b5 9.Dc2 Nb7 10.Nd2 Ne4 11.Dc1 Nb7 12.Nf4 Cd5 13.Cc3 Cxf4 14.Dxf4 Cd7 15.Tfd1 Nd6 16.Dh4 Cf6 17.a3 Db8 18.g4 Td8 19.Tac1 Ne7 20.g5 Cd7 21.d5 Cf8 22.Ce5 Nd6. Trebuie tinut cont de faptul ca aceasta este o partida de sah orb, cind urmarim secventa tactica creata de Levon. Albul va cistiga un pion, iar de aici pina la cistigarea partidei, nu mai este decit o problema de tehnica.

23.dxe6!! Nxg2 24.Df4! Nb7 25.e7 Te8 26.exf8D+ Txf8 27.Txd6 cxd6 28.Cd7 Dd8 29.Cxf8 Dxf8 30.Td1 Td8 31.f3 De7 32.Rf2 Nc6 33.Td2 Td7 34.Td3 g6 35.Te3 Dd8 36.Dd4 Te7 37.Df6 Td7 38.Dxd8+ Txd8 39.Te7 d5 40.Tc7 d4 41.Txc6 dxc3 42.bxc3 Td1 43.Re3 a5 44.c4 Tb1 45.Tb6 Tb3+ 46.Rd2 b4 47.axb4 axb4 48.Tb8+ Rg7 49.h4 h6 50.e3 hxg5 51.hxg5 Rh7 52.f4 Rg7 53.Re2 f5 54.gxf6+ Rxf6 55.Tb6+ Rf7 56.Rf3 Tb1 57.Re4 b3 58.Re5 Rg7 59.e4 b2 60.c5 Tc1 61.Txb2 Txc5+ 62.Rd6 Tc4 63.Tb7+ Rf8 64.Re5 Ta4 65.Rf6 Re8 66.Te7+ Rf8 67.Te6 1-0.

ȘAHUL - Jocul Regilor și Regele Jocurilor- Mikhail Botvinnik



Mikhail Botvinnik
Parintele lui Kasparov




    Mikhail Botvinnik este primul campion mondial obligat sa-si apere titlul la fiecare trei ani, impotriva unui challenger. Considerat patriarhul sahului sovietic, Botvinnik are meritul de a-i fi format pe legendarii Anatoly Karpov, Gary Kasparov si Vladimir Kramnik. Rusul a detinut titlul suprem mai mult de un deceniu.
Mikhail Moiseyevich Botvinnik s-a nascut pe 17 august 1911, in localitatea Kuokkala, fiind fiul unui tehnician dentar. Talentul sau extraordinar iese la iveala la virsta de 14 ani, cind obtine o victorie de rasunet, intr-un simultan, impotriva campionului mondial al momentului, marele Jose Raul Capablanca.

    Tânărul Botvinnik progreseaza intr-un ritm rapid, iar la virsta de 20 de ani devine campion al Uniunii Sovietice. Aceasta performanta o va repeta in anii 1933, 1939, 1941, 1945 si 1952. La 24 ani deja concura de la egal la egal cu elita mondiala a sahului, cistigind intr-o maniera impresionanta turneele de la Moscova, in 1935, si Nottingham, in 1936.

     Titlul de campion national cucerit in 1941 a fost unul dintre cele mai importante din cariera, in conditiile in care printre sportivii clasati dupa Botvinnik se regasesc Paul Keres, Vassili Smislov (viitor campion mondial), Isaac Boleslavski, Igor Bondarevski si Andor Lilienthal.

     Cu aceasta ocazie a fost desemnat "campion absolut al URSS". Aceste evolutii remarcabile s-au concretizat in obtinerea titlului de campion mondial in 1948. Botvinnik cistiga titlul suprem in sah dupa disputarea unui meci turneu in orasele Haga si Moscova. La acest turneu au participat cinci dintre cei mai valorosi jucatori de sah la momentul respectiv, jucind fiecare cite cinci partide impotriva fiecarui adversar.

     Dupa 20 de runde disputate, Botvinnik a acumulat 14 puncte, terminind turneul la 3 puncte distanta de ocupantul locului al doilea, tinarul mare maestru, Vassili Smislov, introdus in turneu pe ultima suta de metri de federatia de la Moscova, in urma retragerii lui Salo Flohr.

    Rusul a retinut titlul de campion mondial pina in 1963, cu doar citeva sincope in anii 1957 si 1960, cind de fiecare data si-a recuperat titlul pierdut, la doar un an distanta. Din pozitia de challenger la titlul mondial a cistigat doua meciuri, impotriva lui Smislov in 1958 si a lui Tal, in 1961, deoarece ambii jucatori, cu mult mai tineri decit Botvinnik, au crezut ca epoca acestuia a apus si l-au subestimat.

    Părerea celor mai multi specialisti este ca jocul lui Botvinnik, extrem de corect de altfel, sufera la capitolul creativitate si spectaculozitate, atunci cind il comparam cu stilul unor artisti precum Bronstein sau Tal. Botvinnik merita toata admiratia lumii sahiste, deoarece a fost primul campion mondial obligat sa-si apere titlul la fiecare trei ani, impotriva unui challenger, desemnat prin disputarea unui ciclu de calificari.

    Predecesorii lui avusesera ocazia sa refuze meciuri impotriva unor adversari de calibru. Este de ajuns sa ne gindim la Alehin, care nu a vrut sa-i mai acorde revansa marelui Capablanca, sau la batrinul Lasker, care a confiscat pur si simplu titlul timp de citeva decenii. Botvinnik se retrage din lupta pentru titlul mondial in 1963, in urma infringerii suferite in fata lui Tigran Petrosian, dupa ce dominase arena mondiala timp de aproape 15 ani.

Moare rapus de cancer pe 5 mai 1995, lasind in urma o mostenire sahista de o valoare inestimabila.

   "Patriarhul sahului sovietic"
   In anul 1963, dupa ce s-a retras din lupta pentru titlul mondial, Mikhail Botvinnik (foto 1) s-a dedicat exclusiv renumitei scoli de sah pe care el insusi a infiintat-o la Moscova (foto 2), dezvoltind programe de pregatire pentru tinerii jucatori. Este de ajuns sa enumeram doar trei dintre marii maestri de extraclasa formati de "patriarhul sahului sovietic": Anatoly Karpov, Gary Kasparov, Vladimir Kramnik.

      REPROSURI. Contestat de critici
   Chiar daca a obtinut rezultate remarcabile in turneele de sah, dar si in afara competitiilor, Botvinnik nu este considerat cel mai bun jucator al tuturor timpurilor. Criticii ii reproseaza rezultatele slabe din meciurile pentru titlul mondial, unde din cinci intilniri a pierdut trei, in 1957 la Smislov, in 1960 la Mihail Tal si in 1963 la Tigran Petrosian.

    Doua dintre ele le-a terminat la egalitate, cu Davis Bronstein in 1951 si cu Vassili Smislov in 1954. Longevitatea sa la nivel inalt in sahul mondial este atribuita pregatirii extrem de minutioase a fiecarei confruntari, dar si analizelor aprofundate de dupa partida.

MIKHAIL BOTVINNIK - JOSE RAUL CAPABLANCA/ AVRO OLANDA, 1938. Jose K.O.
1.d4 Cf6 2.c4 e6 3.Cc3 Nb4 4.e3 d5 5.a3 Nxc3+ 6.bxc3 c5 7.cxd5 exd5 8.Nd3 0-0 9.Ce2 b6 10.0-0 Na6 11.Nxa6 Cxa6 12.Nb2 Dd7 13.a4 Tfe8 14.Dd3 c4 15.Dc2 Cb8 16.Tae1 Cc6 17.Cg3 Ca5 18.f3 Cb3 19.e4 Dxa4 20.e5 Cd7 21.Df2 g6 22.f4 f5 23.exf6 Cxf6 24.f5 Txe1 25.Txe1 Te8 26.Te6 Txe6 27.fxe6 Rg7 28.Df4 De8 29.De5 De7 (vezi diagrama) 30.Na3!! Dxa3 31.Ch5+ gxh5 32.Dg5+ Rf8 33.Dxf6+ Rg8 34.e7 Dc1+ 35.Rf2 Dc2+ 36.Rg3 Dd3+ 37.Rh4 De4+ 38.Rxh5 De2+ 39.Rh4 De4+ 40.g4 De1+ 41.Rh5 1-0 .

ȘAHUL - Jocul Regilor și Regele Jocurilor- Max Euwe




                               Machgielis (Max) Euwe  


              
         IUBITORII sahului isi dau zilnic intilnire in Piata Max Euwe amplasata in capitala Olandei           Statuia maestrului veghează toate mutarile. Calitate olandeza                             
    "E ceva in neregula cu acest om! E prea normal!". 
Asa il descrie legendarul Bobby Fischer pe Max Euwe, cel de-al cincilea campion mondial din istorie, care i-a smuls titlul temutului Alehin, în anul 1935. Gurile rele au pus însa victoria olandezului pe seama slabiciunii rusului, data de dependenta de alcool. 
     Euwe a fost un personaj extrem de iubit in Amsterdam, oras care il  venerează și postmortem. Machgielis (Max) Euwe s-a nascut pe 20 mai 1901, in localitatea  olandeza Watergraafsmeer, situata in apropierea Amsterdamului.
 A studiat matematica la Universitatea din capitala Olandei, a obținut titlul de doctor in științe matematice, după care a predat, mai întâi la Rotterdam, apoi intr-un liceu de fete din Amsterdam. A câștigat  fiecare Campionat al Olandei la care a participat, din 1921 până in 1952 si in 1955.
     In afara lui, in aceeasi perioada, au mai existat doar doi campioni nationali, Salo Landa  (1936) si Hein Donner (1954).  A devenit al cincilea campion mondial in 1935, pentru o perioada extrem de scurta, până in 1937, victorie pusa pe seama alcoolismului marelui  Aleksandr Alehin, pe care l-a invins in meci direct la doar un punct diferență, in Olanda.
    Revanșa francezului de origine rusa a fost crunta, si a venit la doar doi ani distanta.
Dupa moartea lui Alehin, in 1946, multa lume a considerat ca el ar fi indreptatit sa  preia titlul de campion mondial, dar Euwe, cu eleganta care l-a caracterizat, a refuzat. In schimb, a acceptat sa ia parte la un meci-turneu intre cei mai puternici cinci jucători din lume, disputat in orasele Haga si Moscova, in 1948, turneu un a ocupat ultimul loc. Cel din urma concurs major la care a participat a fost Turneul candidaților de la Zürich, din 1953, unde a ocupat ultima poziție. Din 1970, când avea venerabila vârstă de 69 ani, si pina in 1978, a fost președintele Federației  Internationale de Șah, jucind un rol deosebit in organizarea meciului  Boris Spassky  - Robert Fischer. 
    Din aceasta pozitie, a jucat un rol considerabil in decizia lui Viktor Korchnoi de a cere azil politic in Olanda. Totul s-a întâmplat cu o discuție intre cei doi, Euwe asigurindu-l pe marele maestru rus de  întregul sau sprijin. 
    In acelasi an, 1976, Euwe a sprijinit candidatura Israelului pentru obținerea organizării Olimpiadei de sah Având in vedere ca acest stat era singurul cu care URSS nu avea legături diplomatice, e de la sine inteles ca manifestarea s-a soldat  un boicot din partea sovieticilor. 
   Aceste doua atitudini îndreptate impotriva sahului din Uniunea Sovietica l-au adus in atentia KGB-ului, dosarul sau fiind scos din arhivele secrete abia după prabusirea comunismului. A murit in anul 1981, lasind in urma  amintirea unui om integru. 
    In Amsterdam exista o piața care ii poarta numele Max Euwe Plein, și un muzeu ce deține o intreaga colectie de carti scrise sau referitoare  la viata sa. Si-a inspirat nepoata  Nepoata lui Max Euwe, Esmee Lammers, este autoarea unei cărți celebre în Olanda, "Lang levede Koningin" ("Traiasca Regina"). Romanul este adresat copiilor, și descrie povestea fantastica a unei fetite care învață sa joace sah si, in acelasi timp, își
 regaseste tatal. Cartea a fost ecranizata in 1995, filmul bucurindu-se de acelasi succes.   
   
            MAX EUWE - ALEXANDER ALEHIN / CAMPIONATUL MONDIAL / AMSTERDAM -

            1937. Partida care i-a adus titlul mondial
            1.d4 d5 2.c4 c6 3.Cf3 Cf6 4.Cc3 dxc4 5.a4 Nf5 6.e3 e6 7.Nxc4 Cbd7 8.De2 Ce4
            9.0-0 Nb4 10.Nd3 Nxc3 11.Nxe4 Nb4 12.Nxf5 exf5 13.d5 cxd5 14.Db5 Da5
            15.Dxb7 Tb8 16.Dc6 Dc5 17.Cd4 Tb6 18.Dxc5 Cxc5 19.a5 Ta6 20.Cc2 Nxa5
             Albul sacrifica inca un pion pentru mobilizarea completa a"armatei sale",
            dupa care obtine o initiativa puternica.
            21.b4!! Nxb4 22.Nb2 Na5 23.Nxg7 Tg8 24.Ne5 Cb3 25.Ta4 Tag6 26.Ng3 Nb6
            27.Tf4 h5 28.Th4 a5 29.Txh5 Tc6 30.Ca3 d4 31.exd4 Cxd4 32.Te1+ Rd7
            33.Rf1 Tc3 34.Cb1 Tc2 35.Td1 Rc6 36.Th6+ Tg6 37.Th8 Rb7 38.Tf8 Tg7
            39.Ne5 Cf3 40.Tb8+ Ra7 41.Td7+ Nc7 42.Txc7+ Rxb8 43.Txc2+ Cxe5 44.Tc5 f6
            45.Txa5 Tc7 46.Cd2 Tc2 47.Td5 Rc7 48.Re2 Tb2 49.h3 Rc6 50.Td4 Rc551.Re3 Cg6
            52.Td8 Ce7 53.Rd3 Tb7 54.Re3 Tb2 55.Td3 Cd5+ 56.Rf3 Cb4 57.Tc3+ Rd4
            58.Tb3 Txb3+ 59.Cxb3+ Re5 60.g3 Cc6 61.h4 Cd8 62.Cc5 Cf7 63.Cd3+ Rd4
            64.Ce1 Re5 65.Cd3+ Re6 66.Rf4 Cd6 67.Cc5+ Rf7 68.Cb3 1-0 .
            

ȘAHUL - Jocul Regilor și Regele Jocurilor- José Raúl Capablanca



                          José Raúl Capablanca


      José Raúl Capablanca y Graupera 19 noiembrie 1888-8 martie 1942) a fost un şahist de naţionalitate cubaneză, care a deţinut titlul de campion mondial între anii 1921 şi 1927.
   Este unul dintre cei mai mari şahişti din toate timpurile.Capablanca şi Emanuel Lasker sunt singurii (se cere o verificare) care au depăşit, până la Boby Fischer, un coeficient ELO de 1700 de puncte. A devenit campion mondial după ce l-a învins pe Lasker (la vremea aceea bătrân şi bolnav - cel care a deţinut coroana de campion cel mai îndelungat timp din istoria şahului).
   A pierdut titlul în faţa lui Alexander Alehin, care a refuzat să-i acorde revanşa, punând condiţii irealizabile pentru susţinerea meciului. Cauzele înfrângerii au fost: 1. infatuarea: Capablanca era convins că nimeni nu-l poate invinge şi nu s-a pregătit pentru meci; 2. extraordinara pregătire a lui Alehin pentru meci; 3. introducerea, pentru prima dată în competiţia şahistă, de către Alehin, a analizei psihologice a adversarului: campionul rus a observat că atunci când cineva îi opune o rezistenţă îndârjită lui Capablanca, acesta începe să se enerveze şi face mici erori; Alehin a reşit să speculeze toate aceste lucruri.
  După ce a pierdut meciul, dorinţa cea mai mare a lui Capablanca a fost să-şi recâştige titlul. S-a pregătit intens la masa de joc. A participat la marile turnee, spulberându-şi adversarii, aşa cum o va face, mai târziu, Fischer.
   Condiţiile puse de Alehin pentru meci şi apoi izbucnirea războiului, i-au zădărnicit planurile. Fără îndoială, a fost un geniu al şahului şi, probabiul, un strateg inegalabil. Se spune că juca la fel de bine şi bridge sau alte jocuri. Se pare că pierderea titlului de campion mondial s-a datorat păcatelor infatuării şi narcisimului, dar şi unei bune doze de comoditate.   
                                               Primii ani     Supranumit "Mozart al şahului".                                                                                                                                                                                                                   
   La 4 ani ştia deja să joace şah. A învăţat modul în care se mută piesele şi regulile  şahului privind partidele jucate de tatăl său. Acesta a fost surprins când micuţul Raul i-a atras atenţia asupra unei mutări greşite. "De unde ştii tu că am greşit?", l-a apostrofat el pe copilul despre care până atunci crezuse că se joacă aidoma oricărui alt copil de vârsta lui.
   Constatând precocitatea lui Jose Raul, l-a dus la un club de şah din Havana, unde copilul a început să-şi înfrângă, cu vremea, toţi adversarii. La 13 ani a devenit pretendent la titlul de Campion Naţional, pe care l-a câştigat în faţa maestrului Juan Corzo (patru meciuri câştigate, trei pierdute şi şase egaluri). Din acesat moment începe ascensiunea explozivă a marelui şahist, comparabilă cu cea a lui Paul Morphy şi Boby Fisher. (Să notăm însă că au existat şi alţi copii minune ai şahului: Sammy Reshevski, românul Florin Gheorghiu).                                         
                                              Ascensiune rapidă    
    În 1909, la vârsta de douăzeci de ani, Capablanca a câştigat un meci contra campionul Statelor Unite Ale Americii, Frank Marshall. Marshall a insistat ca la turneul din San Sebastián, Spania, 1911 să participe şi Capablanca. A fost unul dintre cele mai puternice turnee ale timpului. Toţi jucătorii de marcă ai lumii, cu excepţia campionului mondial Emanuel Lasker au participat la acel turneu.
     La începutul turneului, Ossip Bernstein şi Aaron Nimzovici au obiectat cu privire la prezenţa lui Capablanca, deoarece acesta nu câştigase nici un mare turneu până atunci. Cu toate acestea, după ce Capablanca a câştigat prima serie de meciuri împotriva lui Bernstein, acesta i-a recunoscut talentul şi nu a ezitat să creadă că José Capablanca ar fi în stare să câştige turneul.
    Nimzovici a luat ofensiva, la un comentariu de-al lui Capablanca, zicând că jucătorii ce nu s-au dovedit ar trebui să-şi ţină limba în prezenţa celor mai buni ca ei. Capablanca l-a invitat pe Nimzovici la o serie de meciuri rapide, pe care le-a câştigat cu uşurinţă. Maeştrii adunaţi au fost de acord că şahistul-minune,  
   Capablanca era de neînvins la jocurile rapide, o distincţie ce va sta alături de Capablanca până la sfârşitul vieţii sale.
  Capablanca şi-a pus în gând câştigarea turneului din mâinile lui Nimzovici, a intrat în joc cu acesta, şi-a format o deschidere admirată şi de Mihail Botvinnik. La sfârşitul turneului, Capablanca a zguduit lumea şahului ocupând primul loc la turneul din San Sebastián, în faţa unor jucători precum Akiba Rubinstein, Carl Schlechter şi Siegbert Tarrasch.
   În 1911, Capablanca îl provoacă pe campionul mondial de la acea vreme, Emanuel Lasker. Lasker a acceptat provocarea, venind însă cu o serie de 17 reguli. Capablanca a refuzat o parte dintre ele, astfel că meciul nu a avut loc în cele din urmă.În 1913, Capablanca a jucat în oraşul său natal, Havana, unde a ocupat locul II, după Frank Marshall, pierzând într-unul din meciurile sale individuale cu acesta, chiar după ce a avut o poziţie mai bună.
   Conform arhivelor istoriei, la meciul acela au fost prezenţi peste 600 de spectatori, care îşi încurajau eroul local, dar care l-au aplaudat plini de fair-play pe învingător. În septembrie 1913, Capablanca şi-a găsit de lucru la un oficiu cubanez.
   Din câte se cunoaşte, ocupaţia sa nu era alta decât de a juca şah, ocupaţie pe care a luat-o în serios de fiecare dată. Pentru mulţi ani el a fost cel mai popular cubanez în viaţă.Apoi, el a jucat o serie de meciuri în Europa, împotriva câtorva dintre liderii de atunci.
    La Berlin el l-a învins pe Jacques Mieses şi pe Richard Teichmann; la Moscova el a jucat o serie de şase meciuri: câte două împotriva lui Alexander Alehin, Evgheni Znosko-Borovski şi Fiodor Dus-Hotimirski, pierzând o singură dată (în faţa lui Evgheni Znosko) şi câştigând în rest. Apoi, a urmat o serie de meciuri la Viena, unde i-a învins pe Richard Réti şi Savielly Tartakower.
   S-a întors la Moscova, l-a învins pe Bernstein din nou, cu o mutare ce a intrat în antologii drept genială, Qb2! şi pentru noua strategie cu "pionii atârnaţi" cu care a reuşit să-l învingă pe Nimzovici.În turneul din 1914 din St. Petersburg, unde au participat majoritatea liderilor, cu excepţia celor din imperiul Austro-Ungar, Capablanca s-a întâlnit cu marele Lasker la aceeaşi tablă de şah, într-un meci de turneu.
   În rundele preliminarii, Capablanca şi-a luat un avans enorm, ceea ce l-a forţat pe Lasker să transforme din decalaj, un egal. Capablanca a câştigat premiul de excelenţă împotriva lui Bernstein, şi câteva meciuri importante contra lui David Janowski, Nimzovici şi Alehin.Cu toate acestea, el a căzut victima unei reveniri în forţă a lui Lasker la jumătatea turneului, Capablanca terminând pe locul doi, cu un scor de 13 puncte, contra lui Lasker la 13.5, dar deasupra lui Alexander Alehin.
  După acest turneu, ţarul Nicolae al II-lea i-a proclamat pe cei 5, Lasker, Capablanca, Alehin, Tarrasch şi Marshall, drept Mari Maeştri ai Şahului.

                                                Campion Mondial

    În 1920 Lasker a observat creşterea pe care Capablanca a înregistrat-o şi i-a cedat acestuia titlul, zicând  "Ai câştigat titlul nu prin formalitatea unei provocări, ci prin măestria ta strălucitoare". Capablanca ar fi dorit să câştige titlul în mod onorabil, însă Lasker a insistat că el va fi acum cel ce-l va provoca la duel.Ei au jucat un meci în Havana, în 1921, pe care Capablanca l-a câştigat prin patru victorii, zero înfrângeri şi 10 egaluri.  
  Această realizare de a câştiga titlul fără a pierde un singur meci contra adversarului a rezistat mai mult de opt decenii până la meciul Vladimir Kramnik - Garry Kasparov, 2000.El a dominat turneul de la Londra, 1922. Aici s-au aflat un numar în creştere de jucători puternici, loc unde s-a simţit că actualul campion nu va fi în stare să reziste posibilelor provocari la titlu. Jucători precum Alexander Alehin, Efim Bogoliubov, Geza Maroczy, Richard Réti, Akiba Rubinstein, Ksawery Tartakower şi Milan Vidmar, s-au întâlnit să vorbească despre viitoarea conduită a acestor campionate.
   Printre alte lucruri, Capablanca a propus condiţii, printre care se număra şi cea în care adversarul să pună 10.000 de dolari pentru banii de premiu.În următorii ani Rubinstein şi Nimzovici l-au provocat pe Capablanca, însă ei nu au reuşit să procure fondurile stipulate de noul regulament. Meciul împotriva lui Alehin din 1927 a fost împuternicit de câţiva oameni de afaceri argentinieni şi de preşedintele Argentinei, care garanta fondurile.
   Capablanca a fost din nou pe locul doi, în 1924 la New York, în spatele lui Lasker, dar din nou, în faţa lui Alehin. El a fost clasat pe locul trei, la Moscova, pierzând în faţa lui Efim Bogoliubov şi Lasker, 1925.
    A reuşit totuşi în 1927 să domine turneul de şase jucători de la New York, fără să piardă un singur meci, cu 2,5 puncte în faţa lui Alehin.Ca şi Campion Mondial La Şah, Capablanca a suferit modificări şi în viaţa personală.
    În decembrie 1921, el s-a căsătorit cu Gloria Simoni, Betancourt. Ei au avut un fiu José Raúl, în 1923 şi o fiică, Gloria în 1925, dar căsnicia s-a terminat cu un divorţ. El şi-a pierdut şi ambii părinţi.

                                         Pierderea Titlului                                                                                                                                                     

    Capablanca a dominat la turneul din New York, 1927, înaintea lui Alehin cu trei puncte, câştigând un premiu de excelenţă împotriva lui Rudolf Spielmann şi câştigând iarăşi două meciuri împotriva lui Aaron Nimzovici.  El va pierde titlul, într-un meci maraton împotriva lui Alehin, acesta dovedindu-se, în meciuri lungi, un adversar redutabil.Alehin a refuzat să mai joace un meci-retur împotriva lui Capablanca, însă a jucat două meciuri împotriva lui Efim Bogoljubov, un jucător fin, dar care nu îi punea probleme într-un meci de lungă durată. Alehin a refuzat să mai joace în turnee la care avea să participe şi Capablanca.

                                         Post-Campionat

    După pierderea titlului, Capablanca a câştigat o serie de turnee, în speranţa că îl va face pe Alekhine să îi ofere acestuia un meci retur, însă nu a fost să fie. În 1931, Capablanca l-a înfrânt pe jucătorul danez Max Euwe cu 2 victorii, 0 înfrângeri şi 8 remize.
    Asta a marcat finalul carierei sale, el retrăgându-se din jocurile serioase de şah, către cele mai uşoare, la clubul de şah din Manhattan. Din scrierile lui Reuben Fine aflăm că la acea perioadă Capablanca era capabil să-l bată pe Alehin la "şah blitz" însă el deja l-a bătut în puţinele jocuri pe care aceştia le-au avut.În 1934, Capablanca se reîntoarce la jocul serios.
    El a început să se întâlnească cu Olga Ceagodaeva, cu care s-a căsătorit în 1938, ea fiind aceea care l-a inspirat să joace din nou. În 1935, după probleme cu alcoolul, Alehin a pierdut titlul în faţa lui Euwe. Capablanca şi-a reînnoit speranţele de a câştiga din nou titlul de campion mondial, lucru reuşit la Moscova în 1936, înaintea lui Botvinnik şi Lasker.
     Mai târziu avea să facă egal cu Botvinnik, la Nottingham într-un super-turneu în acelaşi an, dar păstrându-şi poziţia înaintea lui Euwe, Lasker, Alehin şi a jucătorilor mai tineri, Reuben Fine, Samuel Reshevsky şi Salo Flohr.
     În acest turneu Capablanca şi-a luat revanşa pentru înfrângerea pe care a suferit-o. Alehin a reuşit să greşească, i-a dat avantaj lui Capablanca, acesta a profitat într-o mişcare pe care nici unul dintre ceilalţi jucători prezenţi, cu excepţia lui Lasker, nu au putut să o anticipeze
    .În 1937, Euwe, spre deosebire de Alehin, din respect pentru Capablanca i-a dat acestuia un meci-retur. Alehin s-a lăsat de alcool, s-a pregătit bine şi a recâştigat titlul. La finele acestui moment, au fost puţine şanse pentru Capablanca să-şi recâştige titlul, deoarece Alehin nu a mai jucat în vreun campionat mondial, până la moartea sa în 1946.
     Sănătatea lui Capablanca a luat o întorsătură urâtă, în timpul unui turneu AVRO în 1938, unde a avut mai multe atacuri cerebrovasculare, ceea ce i-a dat un rezultat jalnic, ocupând locul şapte din opt. În 1939, la Olimpiada de Şah el a reuşit să îl surclaseze din nou pe Alekhine şi Paul Keres.Pe 7 martie 1942, aflându-se într-un meci "kblitz" la Clubul de Şah din Manhattan, în New York, el a căzut din cauza unui atac cerebrovascular.
    A fost dus de urgenţă la spitalul Muntele Sinai, însă a murit ziua următoare. Remarcabil, rivalul cubanezului, Emanuel Lasker a murit în acelaşi spital, cu un an mai devreme. Cel mai mare duşman al său, Alehin a scris despre moartea acestuia "Cu moartea sa, am pierdut un geniul al şahului al cărui fel nu-l vom mai vedea."
Premiu de frumusete
Capablanca - Bernstein, San Sebastian, 1911
1.e4 e5 2.Cf3 Cc6 3.Nb5 Cf6 4.0-0 Ne7 5.Cc3 d6 6.Nxc6+ bxc6 7.d4 exd4 8.Cxd4 Nd7 9.Ng5 0-0 10.Te1 h6 11.Nh4 Ch7 12.Nxe7 Dxe7
13.Dd3 Tab8 14.b3 Cg5 15.Tad1 De5 16.De3 Ce6 17.Cce2 Da5 18.Cf5 Cc5 19.Ced4 Rh7 20.g4 Tbe8 21.f3 Ce6 22.Ce2 Dxa2 23.Ceg3 Dxc2
24.Tc1 Db2 25.Ch5 Th8 26.Te2 De5 27.f4 Db5 
28.Cfxg7! Cc5 29.Cxe8 Nxe8 30.Dc3 f6 31.Cxf6+ Rg6 32.Ch5 Tg8 33.f5+ Rg5 34.De3+ 1-0





                                  




free counters